Am promis de atatea ori ca o sa scriu ceva despre racheta de carton cu care trebuia sa plecam noi pe luna...Nu am reusit decat sa distrug ce construisem, sa o rup bucati si apoi sa ii dau foc in mijlocul holului, apoi sa arunc cenusa la gunoi si cu ea toate visele.Mi-a parut rau apoi si am luat ramasitele si le-am pastrat adanc in suflet si le-am udat cu speranta ca intr-o zi, o sa renasca de acolo,mica si fragila dar gata sa creasca si sa poata calatorii, o noua racheta.
SI uiteee a aparut, si eu am crescut-o cu vise si iluzii. Am creat'o din nou. Asta e racheta noastra de carton, mare, colorata si gata sa zboare. Ii lipsesc doar cuvintele noastre. Multe, si mai multe, foarte multe, care sa ii serveasca drept combustibil.
